Cultura de Lavanda

Continutul paginii:

DE CE LAVANDA? AVANTAJE

1. Este o cultura perena, deci nu intra in rotatia culturilor (traieste 15-25 ani, in functie de soi, de calitatea materialului saditor – obtinut obligatoriu pe cale vegetativa, prin butasire sau marcotare! – si in functie de intretinere). Atentie! Materialul saditor obtinut pe cale generativa, deci din seminte, are o accentuata degenerescenta genetica, adica pierde din calitatile genetice ale plantelor-mama, fapt pentru care nu rezista decat 7-10 ani! De aceea, se recomanda butasii obtinuti pe care vegetativa! Spre deosebire de culturile traditionale, sezoniere, care presupun an de an reluarea de la zero a procedurilor initiale (arat, discuit, frezat, semanat), cultura de lavanda se infiinteaza o data la un sfert de secol (adica, la o generatie)!

2. Nu are nevoie de un sol special – lavanda se acomodeaza usor la cernoziomul obisnuit, chiar si la solurile cu fertilitate mai scazuta, sarace si uscate, deoarece nu extrage mari cantitati de substante nutritive, care sa-i influenteze decisiv productia. O conditie mai importanta decat calitatea nutritiva a solului este permeabilitatea acestuia! (vezi detalii la Plantarea lavandei – amplasament si sol).

3. Intretinere usoara:

  • lavanda este o planta nepretentioasa, care presupune in primii doi ani un efort de intretinere relativ identic cu al altor culturi consacrate la noi (de ex., porumb), la care se adauga toaletarea; din anul al 3-lea insa munca se reduce la prasila si recoltare, eventual depozitare (operatiuni obligatorii de fapt si la celelalte culturi).
  • lavanda este o planta nepretentioasa, care presupune in primii doi ani un efort de intretinere relativ identic cu al altor culturi consacrate la noi (de ex., porumb), la care se adauga toaletarea; din anul al 3-lea insa munca se reduce la prasila si recoltare, eventual depozitare (operatiuni obligatorii de fapt si la celelalte culturi).
  • in primii doi ani ingrijirea trebuie facuta mai atent: mentinerea terenului curat de buruieni (prin sapare – pentru certificare ecologica – sau erbicidare cu substante omologate pentru lavanda), irigarea (daca sunt ani secetosi), aplicarea unor tratamente foliare, pregatirea pentru iarna (musuroirea plantelor si tunderea, pentru stimularea ramificarii in primavara).
  • ulterior insa, dupa ce lavanda ajunge la maturitate (din anul al 3-lea), fiind o planta neiubitoare de apa, irigarea nu mai este necesara nici macar pe timp de seceta. De asemenea, planta formandu-si coroana matura, unindu-se cu cea de langa ea, nu va mai fi necesara saparea intre cuiburi, buruienile neputand creste sub ea!
  • lavanda tolereaza bine temperaturile negative fara a fi acoperita cu un strat de zapada, iar in conditiile existentei unui pat consistent de zapada, rezistenta la inghet pana la temperaturi de -30 -33 grade C

4. Recolta este de doua ori (prima data in vara, iar a doua, la jumatate din cantitate, in toamna)

5. Probleme minime cu daunatorii: lavanda are foarte putini daunatori naturali, nefiind pretentioasa din acest punct de vedere, nefiind consumata de animale, nici macar de oi (ea insasi este o planta care alunga daunatorii)

6. Venitul/Profitul e mult considerabil peste cel al culturilor clasice (daca un ha de grau/ porumb aduce un venit anual de 3.000 – 3.500 RON, lavanda aduce intre 15.000 – 40.000 RON anual/ha, in functie de modul de valorificare: inflorescente uscate, materie prima proaspata sau ulei esential). Asadar, un venit anual de 15.000 lei de pe un hectar de lavanda reprezinta salariul mediu (1.700 lei lunar) pe 9 luni, iar unul de 40.000 lei, salariul mediu pe 24 luni, desi investitia de timp si de efort este de doar 6 luni (primavara-toamna), cu pauzele impuse de timpii obiectivi in ingrijirea plantatiei. Iar venitul acesta e calculat doar la un hectar!!!

 

MATERIAL SADITOR – BUTASI VERSUS PUIETI

Reusita relansarii in Romania a ramurii eterooleaginoase, in general, si a lavandei, in particular, nu depinde doar de extinderea plantatiilor de lavanda si de cantitatea de floare/ ulei volatil obtinute, ci mai ales de calitatea materialului saditor, care va face mai tarziu diferenta dintre o cultura/ productie superioara si alta inferioara.

Tocmai datorita faptului ca exploatarea unei culturi de lavanda este de durata (15-25 ani), se impune folosirea unui material saditor de prima calitate, obtinut pe cale vegetativa, din plante mature, certificate.

Lavanda se poate inmulti pe cale generativa (din seminte) si vegetativa (butasi, marcote si tulpini gerone). Cel mai usor mod de inmultire a lavandei este cel generativ, prin semanatul direct in camp, insa nu este si cel mai ieftin si eficient, deoarece germinatia in camp a semintelor de lavanda este foarte redusa (uneori chiar si de numai 10% din totalul semintelor). De aceea, pentru o rata mai mare a germinatiei, se recomanda semanarea in straturi si cresterea rasadurilor sau a puietilor anuali in pepiniere, urmand ca acestia sa fie transplantati apoi in camp.

Totusi, din cauza segregarii multiforme impuse de descendenta generativa, o serie de studii si cercetari nu recomanda inmultirea prin seminte, deoarece din cauza pierderii calitatii genetice fata de planta-mama, rasadurile sau puietii nu mai au aceeasi valoare.

PUIETI VERSUS BUTASI – MINUSURI CALITATIVE ALE PUIETILOR

Experimente desfasurate pe parcursul a 6 ani (2000-2005) de specialisti ai Institutului de Genetica si Fiziologia Plantelor al Academiei de Stiinte a Moldovei (a se vedea sectiunea Articole despre lavanda) au aratat ca multe din plantele de lavanda provenite din seminte (deci puietii initiali) au inghetat in cazul iernilor lungi, iar altele au avut o recolta de inflorescente redusa (oricum, si in conditii climatice optime, numarul de inflorescente la planta obtinuta din samanta este mai redus cu aprox. 100 flori fata de planta obtinuta din butas, si totodata masa inflorescentelor este mai mica, adica florile sunt mai usoare – asadar, si mai putine flori, si mai usoare!).

De ex., plantele din puieti au avut in acest experiment 810 flori/tufa; 100 flori = 23,5 grame; 20.000 tufe la hectar = 3.807 kg floare/ha. Plantele din butasi au avut 882 flori/tufa; 100 flori = 27,1 grame; 20.000 tufe la hectar = 4.780 kg floare/ha (20.000 X 8,82 X 0,0271). Diferenta este, asadar, enorma, de aproape o tona/ha flori in favoarea plantelor obtinute din butasi!!!

Recoltarea in conditii obisnuite (si nu de experiment, ca in cazul de fata) se face insa cu tija cu tot, care contine si ea ulei volatil. Astfel, in cazul productiei de materie prima integrala (spicul de inflorescente cu tija cu tot) s-au obtinut urmatoarele rezultate: in anii 4 si 5 de rod, in cazul plantelor obtinute din seminte (puieti) plantatia a produs in medie 5.505 kg materie prima integrala, iar in cazul plantelor obtinute din butasi, 8.805 kg materie prima integrala. Asadar, o diferenta de 3,3 tone/ha floare cu tija, in favoarea plantelor obtinute din butasi!!!

Diferente exista si in ceea ce priveste continutul de ulei volatil al materiei prime proaspete: 1) in cazul plantelor provenite din butasi s-a obtinut, in experiment de 5 ani pe rod, o medie de 1,278% ulei din 8805 kg materie prima/ha, ceea ce inseamna 112,5 litri ulei lavanda/ha; 2) in cazul plantelor provenite din puieti (seminte), s-a obtinut o medie de 1,079% ulei din 5505 kg materie prima/ha, adica 59,4 litri ulei lavanda/ha; asadar, diferenta este uriasa, de 53,1 litri ulei/ha, ceea ce inseamna ca plantele obtinute din butasi produc o cantitate de ulei aproape dubla fata de cele obtinute din seminte/puieti. Diferenta de venit ar fi de aprox. 4.200 euro/ha (la o medie de 80 euro/litru ulei).

Pe langa acest aspect al productivitatii, s-au observat diferente si in ceea ce priveste dezvoltarea si rezistenta in timp. Astfel, tufele plantelor provenite din seminte au devenit in anii 4-5 pe rod extrem de neomogene, unele fiind viguroase, altele slab dezvoltate, iar altele avand simptome de uscare a tulpinilor in partea centrala.

De aceea, pentru pastrarea insusirilor productive ale diverselor soiuri de lavanda, se recomanda inmultirea NUMAI pe cale vegetativa, care se face sub trei forme, insa numai din plante mature si selectate: butasire, marcotare (marcotaj) si inradacinarea tulpinilor gerone.

Cea mai raspandita este butasirea, care reprezinta inradacinarea lastarilor in pepiniere speciale. Se preleveaza lastari/ramurele de la plante mature (de cel putin 3 ani) mai viguroase si se planteaza in pepiniere. Butasii se pot obtine numai prin irigare, in prima jumatate a perioadei de vegetatie. Rata de prindere in camp este ridicata, de aprox. 95%, iar cea de supravietuire depinde ulterior de conditiile climaterice si de intretinerea plantatiei – chiar si in anii secetosi insa sau cu variatii climatice accentuate, experimentele au relevat o rata de supravietuire pe parcursul a 5 ani de 80%.

Marcotajul, mai putin folosit, se realizeaza prin doua metode: 1) inradacinarea tulpinilor exterioare ale tufei adulte in santuri de 10-12 cm sapate in solul de langa tufa, unde se culca/ apleaca si se acopera cu pamant – procedura nu este dificila, insa limiteaza la un anumit numar de lastari; 2) o metoda experimentala, aplicata in 1975, este aceea a musuroirii lastarilor laterali care sunt inclinati orizontal.

Un avantaj al marcotajului este acela ca se poate aplica si in camp, nu doar in pepiniera, si chiar fara irigatie. Dezavantajul consta in numarul limitat de lastari si in procedura in sine, care, daca e vorba de o cultura curenta, si nu de una selectata si destinata pentru inmultire, face dificila ingrijirea, intretinerea plantatiei. Se adauga rata mai mica de prindere (aprox. 85%) si de supravietuire in timp (aprox. 72%) (la marcotele calitatea I inradacinate la 15 cm rata creste, ajungand aproape de cea a butasilor).

Tulpinile gerone (= batrane) – tufele vechi, imbatranite, de la plantatiile in curs de desfiintare, sunt taiate in luna octombrie la 10 cm deasupra solului si acoperite cu pamant. In primavara, din ramurile imbatranite se formeaza lastari noi, care trebuie musuroiti, iar in toamna scosi si desfacuti. Este o metoda putin raspandita, cu rata de prindere a lastarilor foarte scazuta (25-30%) si imposibil de aplicat in Romania, unde nu mai exista dupa 1989 culturi vechi. Pentru cresterea ratei de prindere, lastarii pot fi trecuti in toamna in scoala de fortificare timp de un an. Aspect pozitiv: plantele adulte obtinute din tulpini gerone au insusiri productive inalte si pot fi folosite pentru producerea de material saditor calitativ, insa numai in pepiniere in conditii de irigare.

In toate cazurile de inmultire vegetativa, trebuie retinut ca planta-mama trebuie sa fie matura si selectata! (exista cazuri in Romania in care sunt prelevate materiale saditoare de la plante imature, mai tinere de 3 ani, sau neselectate si necertificate).

CONCLUZIE:

Intre butasi si puieti exista diferenta nu numai in ceea ce priveste modalitatea de obtinere (primii sunt inmultiti, cei de-al doilea sunt produsi), ci si diferenta de calitate, butasii pastrand caracteristicile genetice ale soiului, pe cand puietii din seminte pierd cu 35% din insusirile productive si tehnologice ale plantei-mama, prin degenerescenta (degenerare). De aceea, butasii sunt considerati „material saditor standard”.

Diferenta de calitate genetica se reflecta si in diferenta de rezistenta in timp a culturii (din puieti: 7-10 ani; din butasi: 15-25 ani), dar si in diferenta de productivitate si profit: plantele obtinute din butasi produc mai mult cu aprox. 1000 kg/ha inflorescente, cu 3,3 tone/ha floare cu tija, cu 53 litri/ha ulei de lavanda (adica cu 89,4% mai mult ulei decat plantele obtinute din puieti! diferenta de venit din ulei ar insemna 4.200 euro/ha – la o medie de 80 euro/litru ulei).

De ce se comercializeaza atunci si puieti, desi sunt inferiori genetic butasilor? Pentru ca:

sunt mai simplu si mai ieftin de obtinut de catre producatori

nu exista decat foarte putine plantatii mature in Romania, de unde s-ar putea preleva lastari pentru butasire!

Chiar daca butasii sunt net superior calitativ puietilor (in ceea ce priveste dezvoltarea si rezistenta in timp, dar si productivitatea de materie prima si ulei), nu trebuie neglijata totusi originea si calitatea lor! Astfel, in studiul citat (vezi sectiunea Articole despre lavanda) se pot observa diferente de productivitate intre marcotele de categoria I si cele de categoria II (p. 78, fig. 1 – compara indicii 3 cu 4 si 6 cu 7; p. 80, fig. 2 – compara indicii 3 cu 4 si 6 cu 7). Diferentele sunt valabile si pentru butasi, de aceea achizitia butasilor de lavanda de calitate este primul cel mai important pas in initierea unei plantatii rezistente si productive!!!

 

PLANTAREA LAVANDEI

  • amplasamentul si solul:

– se recomanda amplasarea pe parcele protejate de vanturi, insorite (lavanda este o specie iubitoare de soare, lumina dezvoltandu-i cantitatea de masa foliara si contribuind la asimilarea si producerea uleiului volatil, de aceea terenurile cu expozitie sudica sunt ideale).

altitudinea – lavanda poate creste si la altitudini mari, de pana la 1700-1800 m. Cu cat altitudinea e mai ridicata, cu atat productia de ulei volatil este de o calitate superioara, dar mai scazuta.

solul (cernoziom obisnuit) trebuie sa fie adanc si permeabil, drenat. De obicei, lavanda se acomodeaza cu succes la majoritatea solurilor din regiune (chiar si la cele cu fertilitate mai scazuta, la solurile sarace si uscate, caracteristice zonelor colinare si muntoase – in comparatie cu alte specii medicinale sau aromatice, lavanda nu extrage din sol cantitati mari de substante nutritive, care sa-i influenteze decisiv calitatea si cantitatea productiei). Trebuie insa retinut ca sunt improprii solurile: 1. puternic erodate; 2. cele expuse curentilor puternici; 3. cele mlastinoase / din zone de lunca / de langa rauri ori unde panza freatica este mai mica de 3 m; 4. cele grele, lutoase, reci sau foarte nisipoase, care retin apa – inamicul lavandei este solul umed, apos, care duce la putrezirea radacinilor. Unul din cele mai indicate soluri este cel calcaros (pietros), adanc, permeabil. Indice PH: in jurul valorii 7. Solurile prea acide se imbunatatesc cu var.

– se prefera plantarea dupa culturi de paioase, sfecla etc. (dupa porumb sau lucerna, resturile de cultura vor fi mai dificil de eliminat).

  • lucrari pregatitoare:

– se vor distruge buruienile anuale si perene prin aplicarea unui erbicid total in 2 reprize.

– se aplica o fertilizare de baza cu ingrasamant organic (gunoi de grajd), bine fermentat si aplicat uniform, in vederea
dezvoltarii masei vegetative si a cresterii randamentului de ulei volatil. Ideal este un tratament de gunoi de grajd, toamna, sub aratura.

– din cauza faptului ca radacinile lavandei se dezvolta la maturitate in profunzime (pana la 2,80 m in terenuri permeabile!), este recomandata o aratura adanca, precedata eventual de o afanare/ desfundare adanca (in cazul terenurilor tasate sau neexploatate ani la rand). Chiar daca se risca o diminuare a fertilitatii naturale a solului, aratura trebuie sa fie profunda, si nu superficiala. Pentru ca terenul sa fie bine maruntit si nivelat, se impune o discuire fina sau discuiri repetate / o frezare foarte buna.

  • sezoane de plantare:

 

primavara (in martie-aprilie) sau toamna (in octombrie), cand vremea s-a racit, dar nu la
iminenta/limita inghetului; exista opinii (si practici) ca plantarea ar fi indicata chiar si la sfarsitul lunii septembrie sau inceputul lunii octombrie, dar atunci cand toamna este calduroasa e prea riscant, butasii nefiind iesiti suficient din vegetatie!

  • procedura:

– curbe de nivel: daca terenul este in panta, plantarea trebuie facuta pe curbele de nivel.

cote: adancime de plantare: 10-15 cm; distante: pentru o exploatare mecanizata este necesar ca distanta dintre randuri sa fie de 1,4 m; distanta dintre plante se recomanda a fi cca. 40-45 cm (in perioada infloririi maxime suprafata dintre plante va
fi acoperita complet). O plantare prea deasa va afecta dezvoltarea ulterioara a plantei si va impiedica patrunderea luminii, iar o plantare prea rara va determina dezvoltarea accentuat laterala, asadar rasfirarea tufei, ceea ce va favoriza cresterea buruineilor intre cuiburi si va ingreuna procesul de recoltare. Plantarea la distanta optima va asigura insa si cresterea echilibrata in inaltime si circumferinta a plantei, dar si disparitia buruienilor dintre cuiburi dupa ce planta va atinge dezvoltarea maxima (din anii 3-4 de vegetatie).

– marcaje: sugestie pentru plantarea manuala: terenul se masoara, se stabileste numarul de randuri, preferandu-se pierderea unui rand acolo unde spatiul lateralelor parcelei ramane prea mic. Castigarea accesului pe aceste laterale va reprezenta insa un avantaj in exploatarea ulterioara a plantatiei.
Se jaloneaza distantele de plantare recomandate (1,4 m/40 cm), cu sfori de ghidaj (marcate cu carioaca permanenta).

ingrasamant: chiar daca terenul a fost fertilizat, se poate, de asemenea, aplica mranita sau compost, la fiecare cuib,
odata cu plantarea butasilor; unii practica alternativ mocirlirea (= scufundarea radacinilor intr-un amestec de pamant, apa si balega proaspata de vaca).

fasonare – o surpriza uriasa in practica cultivarii lavandei in Romania, pe care am constatat-o ca martori pe diverse plantatii, este aceea a omiterii acestei etape foarte importante; butasul trebuie fasonat obligatoriu, prin taierea varfurilor radacinilor (de ex., raman doar aprox. 5 cm de radacina, la o radacina de 10 cm) – se insista pe taierea radacinilor subtiri; se taie tot acum partea superioara a lastarilor la 15-20 cm lungime, apoi se planteaza.

plantarea propriu-zisa1. se astupa radacinile cu pamant cat mai maruntit; 2. se taseaza usor; 3. se preseaza cu o palma pamantul din jurul plantei, iar cu cealalta se ridica usor si cu grija planta, de la baza tulpinii, pentru a determina pozitionarea cat mai verticala a radacinilor, in vederea dezvoltarii lor in profunzime, si nu in lateral; 4. se completeaza cu pamant pana la cativa centimetri deasupra tulpinii; 5. se taseaza ferm si repetat, pentru a se elimina cat mai bine golurile de aer; (6) se musuroieste bine (toamna).

irigare la plantare – in functie de conditiile meteo si de umiditatea solului: da, daca solul nu este suficient de umed sau meteorologic nu se indica iminenta ploilor. Udarea se face la cuib, cu 1-2 litri de apa. O alta practica: dupa fasonarea radacinilor, butasii se pun in vase cu apa, la umbra, cateva zeci de minute, pana la planare. La plantarea tarzie de toamna irigarea nu este necesara.

 

INTRETINEREA CULTURII DE LAVANDA

– pentru combaterea buruienilor sunt necesare in primul an 2-3 cultivatii (sapaturi) mecanice intre randuri si prasile manuale pe rand (sau de cate ori este nevoie); se vor distruge in special buruienile perene, de genul volburei, pirului etc. Sapatura mecanica pe rigola (intre randuri) va avea si efect de aerare a solului, pe care-l va face mai permeabil pentru precipitatiile de sezon.

-irigare in primii 2 ani – in functie de conditiile meteo si de umiditatea solului: doar daca sunt conditii de seceta. O buna cultivatie (sapatura) mecanica intre randuri nu doar va dezburuiena terenul, ci va facilita si o buna aerare a solului si permeabilizare a lui pentru ploile de primavara. Ulterior, datorita faptului ca lavanda este un subarbust specific climei calde si mediilor de viata / biotopilor uscati, posedand insusiri morfogenetice adecvate, care o fac sa reziste foarte bine la seceta, irigarea nu mai este necesara (in terenuri permeabile, radacina principala a lavandei ajunge in anul 5 pana la 2,80 m adancime! tocmai aceasta profunzime, la care se adauga bogatia sistemului radicular, ii confera rezistenta la seceta).

  • 1) in primul an sunt recomandate toamna taieri ale tufelor, executate la cca. 15 cm de la sol, pentru a nu se produce un dezechilibru in biologia plantei (intre dezvoltarea partii aeriene si a celei subterane), dar si pentru formarea globulara, echilibrata a tufelor; 2) mai tarziu, pentru prelungirea duratei de viata si de exploatare a plantatiei, sunt necesare taieri (partiale) de intinerire a ramificatiilor care incep sa imbatraneasca; 3) cand tufele incep sa se usuce si productia incepe sa scada, se executa regenerearea plantatiilor, prin taieri de regenerare totale (a intregii tufe), la 10 cm deasupra solului, in perioada de repaus (noiembrie, dupa incetarea vegetatiei, sau februarie, inaintea intrarii plantelor in vegetatie), urmate de fertilizarea solului cu gunoi de grajd bine fermentat, incorporat in sol prin sapatura.
  • in anul 4 de vegetatie, in faza de inflorire, plantele realizeaza parametrii biometrici maximi (tufele ajung la dezvoltarea maxima).
  • in cazul fertilizarilor de start, primavara sau in vegetatie, pot fi folosite ingrasaminte omologate in agricultura ecologica.
  • tratamente: lavanda este o planta rezistenta la boli si daunatori, de aceea nu ridica probleme deosebite in acest sens (ea insasi este o planta care alunga daunatorii). Totusi, se impune o igiena riguroasa a culturii: mentinerea curata a terenului (distrugerea buruienilor), incorporarea in profunzime a resturilor vegetale, afanarea, maruntirea solului dupa recoltare (pentru distrugerea oualelor depuse de daunatori) etc. Preventiv, se pot aplica tratamente foliare – stropiri in vegetatie cu zeama bordeleza (1 kg sulfat de cupru + 0,5 kg var nestins la 100 litri apa) sau cu alte preparate pe baza de cupru, omologate in sistemul ecologic.
  • pentru combaterea buruienilor pe cale chimica, este omologat pentru lavanda erbicidul Gesagard 50, in doza de 8-10 kg/ha care se aplica toamna tarziu, cand plantele sunt in repaus, sau primavara devreme, inainte de pornirea in vegetatie a plantelor.
  • completarea golurilor – rata de prindere in camp a butasilor este ridicata, de aprox. 95%, insa in vederea eficientizarii maxime a plantatiei se recomanda ca în primul an de vegetatie sa se completeze golurile (sa se inlocuiasca exemplarele neviabile) cu butasi bine inradacinati, pastrati din materialul initial. Completarea golurilor se va face in primavara, dupa pornirea in vegetatie a plantelor, putand fi repetata in toamna.
  • pregatirea pentru iarna: lavanda tolereaza bine temperaturile negative fara a fi acoperita cu un strat de zapada, iar in conditiile existentei unui pat consistent de zapada, rezistenta la inghet pana la temperaturi de -30 -33 grade C; riscul il reprezinta iernile ocazionale grele, cand nu este zapada la temperaturi mai mici de -20, in acest caz impunandu-se mulcirea plantelor cu folie speciala.

 

RECOLTARE

  • modalitati: in primii doi ani se face manual (cu secera), data fiind fragilitatea plantei tinere si cantitatea mai redusa de materie prima, la care se adauga inaltimea fluctuanta a plantelor, apoi se poate face mecanizat (pentru o exploatare mecanizata, inclusiv recoltare, este necesar ca distanta dintre randuri sa fie de 1,4 m). Pe langa utilajele de recoltat dedicate, pentru suprafete mari, exista si variante de mecanizare micro, cu diverse utilaje motorizate portabile, manevrate manual ca si in cazul motocultoarelor.
  • perioada: iunie – iulie, in functie de conditiile climaterice; in cazul suprafetelor mai mici sau al recoltarii mecanizate, care este rapida, recoltarea se face cand 75% din flori sunt deschise. Daca insa e nevoie de mai mult timp (din cauza suprafetelor mari, a lipsei utilajelor sau a limitelor de prelucrare/ depozitare), atunci recoltarea se incepe in faza de inflorire 50% si se incheie pana la inflorirea maxima, fara a se mai recolta floarea care incepe sa se ofileasca.
  • orar, conditii meteorologice: intre orele 10-14, dupa modelul recoltarii plantelor medicinale: in soare plin, pe vreme calduroasa, fara ploaie, ceata, vant, pentru a se valorifica la maxim continutul de ulei volatil din inflorescente.
  • materie prima verde – in cazul in care materia prima este destinata extractiei de ulei, atunci recolta se transporta imediat la unitatile de distilare in vederea prelucrarii, pentru a nu-si pierde din continutul de ulei volatil.
  • uscare – daca materia prima nu se destineaza extractiei de ulei volatil, se va usca la umbra (in niciun caz in soare!), in spatii exterioare special amenajate, acoperite cu tesatura/plasa inchisa la culoare, ventilate, ferite de umiditate, sau in soproane si poduri timp de 1-4 saptamani, in functie de temperatura si umiditate. Pozitionarea este verticala (in cazul manunchiurilor mici suspendate) sau oblica (in cazul straturilor subtiri, intinse pe rame / suporturi), fiind lasat suficient spatiu pentru a se evita mucegairea.
  • ulei volatil: continutul in ulei volatil al materiei prime proaspete (flori cu tija cu tot) variaza in functie de: 1) materialul saditor folosit (mai slab calitativ si cantitativ la plantele obtinute din seminte-puieti, dar mai bogat la plantele provenite din butasi si marcote); 2) anii de vegetatie; 3) conditiile meteorologice din timpul formarii florilor si infloririi; 4) timpul si conditiile de recoltare. Cel mai bogat continut de ulei volatil se obtine in anii cu temperaturi ridicate in timpul butonizarii si infloririi lavandei.
  • cantitati-venituri reper la recoltare – vezi sectiunea/panelul Material saditor – butasi versus puieti, subcapitolul: „Puieti versus butasi – minusuri calitative ale puietilor”.

 

VALORIFICAREA PRODUCTIEI – PIATA DE DESFACERE

  • sub forma de materie prima proaspata, care trebuie transportata atunci la distilerie, pentru obtinerea de ulei (venit: aprox. 7000 Euro/ha)
  • sub forma de inflorescente uscate – valorificarea inflorescentelor uscate se face catre firmele de profil si centrele de coletare a plantelor medicinale si aromatice (Dacia Plant, Fares Orastie, Favisan, Remedia, Medica etc.), companiile producatoare de cosmetice si detergenti etc. (venit: aprox. 3500-4000 Euro/ha)
  • sub forma de ulei esential(venit: aprox. 8000-9000 Euro/ha)
  • sub forma de aranjamente și decorațiuni (pentru evenimente) sau buchete simple, uleiuri pentru masaj, tincturi, produse naturiste pentru igiena personală etc., valorificate en detail.

 

ARTICOLE DESPRE LAVANDA

Cateva articole de top despre lavanda:

    1. G. Musteata, I. Branzila, Nina Rosca, Natalia Baranova (Institutul de Genetica si Fiziologie a Plantelor al ASM), „Influenta originii materialului saditor asupra productiei la lavanda (Lavandula Angustifolia Mill.)” –

Click pentru a downloada PDF-ul

    1. S. Stanev (researcher in Institute for roses and aromatik plants in Kazanlak), ”Еvaluation of the stability and adaptability of the lavender (Lavandula angustifolia) sorts yield”, in ”Agricultural science and technology”, Trakia University, sept. 2010, vol. 2, p. 121-123 –

Click pentru a ajunge pe pagina

    1. Juliana K. Ognyanova, Angel N. Konakchiev, ”Recent developments in the Bulgarian essential oils industry”, in vol. ”Developments in the Global Aroma Chemicals and Essential Oils Industries”, Budapest, 2007, p. 87 – 102 –

Click pentru a ajunge pe pagina

    1. „Cultivarea lavandei” –

Click pentru a ajunge pe pagina

Comments are closed.